Prima zi de practică

   Poate că aveți deja o imagine în minte: medici, asistente, bolnavi cât cuprinde, miros neplăcut, ace și alte asemenea lucruri pe care le găsești într-un spital. Ei bine, da, au existat, dar eu nu m-am aflat de partea bună a baricadei. Am fost iar...pacient. Pe o asemenea căldură nu mă mir, iar la kilogramele mele puține (toată lumea m-a întrebat dacă țin cură sau dietă...:( ) și-au spus cuvântul. 


   Venele mele sunt iar găurite, mâinile învinețite, că doar asta era ce căutam, nu? Am avut niște discuții și cu niște pacienți înainte, când stomacul stătea cât de cât la locul lui, dar cam atât. Halal prima zi de muncă. Teoretic. Practic sprijini coridoarele sau muncești pe brânci în locul altora.


   Totuși, am văzut pentru prima dată cum este să fii privită și tratată ca una ”de-a lor”, să ai prioritate și vizite dese pentru a-ți controla starea. Parcă nu mai seamănă așa tare cu Românica noastră. Dacă ar fi la fel pentru toți, am fi tare câștigați.


   Uitați și o mică amintire, din timpul în care așteptam rezultatele analizelor. Îi mulțumesc iubitului meu pentru răbdare. E cel mai tare! La capitolul analize așteptarea te mănâncă. 

O zi cât mai plăcută. Stați la umbră și beți multe lichide dacă nu vreți să îmi urmați exemplul.

XOXO