Recenzie "Orașul oaselor" - Cassandra Clare (1)

Synopsis:

   Clary Fray este o fată obișnuită, cu probleme de aceeași natură, deloc complicate. Majoritatea timpului și-l petrece alături de cel mai bun prieten al său pe nume Simon, tipul tocilar și ochelarist, care nutrește sentimente mai mult decât prietenești față de ea. După o ieșire în Pandemonium, un club popular în rândul tinerilor, cei doi prieteni sunt atrași într-o lume supranaturală asemeni basmelor, cu monștrii, vrăjitori și Vânători ai Umbrelor, în care Clary descoperă că are un rol important și că viața ei din acel moment capătă un contur diferit.

   Atenția ei este captată de Jace, băiatul blond și deosebit de frumos, care o atrage asemeni unui magnet. Totuși această lume din care Jace provine este una periculoasă, plină de ură, invidie și dorință de stăpânire, iar principalul vinovat pentru acestea este însuși tatăl ei, Valentine, un bărbat cu o inteligență și viclenie fără margini.

   Totul decurge cât se poate de liniștit până în clipa în care mama lui Clary este răpită și nimeni nu știe unde poate fi găsită, iar acest lucru o ambiționează pe fată să cutreiere pământul de la un capăt la altul pentru a o recupera. Oare va reuși ea să depășească obstacolele care îi apar în cale? Citiți și veți afla cu siguranță.

   V-o recomand cu căldură, este o lectură plăcută și mai serioasă decât multe alte serii cunoscute. Așa că nu ezitați!

Părerea mea:

   Nu îmi vine să cred cât de repede am terminat de citit această carte, în ciuda paginilor numeroase care pot fi un impediment pentru un cititor mai leneș. Am regăsit aici toate ingredientele unei cărți bune: o poveste interesantă și atrăgătoare, personaje în care să te regăsești sau să te îndrăgostești, un stil minunat de scriere, nici prea simplu, nici prea complicat și informație cât cuprinde (detest cărțile care se termină exact atunci când devin mai incitante, pe la pagina 300, numai pentru a scoate o carte sau două în plus).

   Mi-a plăcut de Jace din prima clipă în care a apărut prin felul lui rebel de a se comporta (și mai este și deștept pe deasupra), de Isabelle pentru pasiunea pentru vestimentație, iar de Clary pentru faptul că este directă și spune mereu ceea ce gândește.

   Coperta este acceptabilă din punctul meu de vedere, nu mă impresionează cu nimic, dar nici nu mă deranjează. Sincer, foarte multe volume apărute recent pe piață au coperți superbe de-ți iau ochii, dar calitatea lecturii lasă de dorit.

   Titlul, Orașul Oaselor, face referire la locul în care Frații Tăcuți (bibliotecari, arhivari ce folosesc puterea minții pentru a lupta împotriva Umbrelor) trăiesc și își îndeplinesc misiunea de a păzi runele.

Citate:

 "- Groaznică e poezia prietenului tău, zise el.
 Clary clipi, pe moment prinsă pe picior greșit.
   - Ce?
   - Am spus că poezia lui e groaznică. Sună de parcă a halit un dicționar și-acum varsă cuvinte din el la întâmplare."

 "- Zău? se miră Clary. Spune-mi, așa e el de felul lui, grosolan, sau se poartă așa numai cu mundanii?
   - O, e grosolan cu toată lumea, zise Isabelle cu dezinvoltură. Asta-l face atât de al naibii de sexy. Asta și faptul că a ucis mai mulți demoni decât oricare altul la vârsta lui."

 "- După ce v-ați dat seama? îl întrebă ea pe bărbatul din spatele biroului. Că îmi plac cărțile, vreau să spun.
   - După expresia feței tale când ai intrat, zise el, ridicându-se și ieșind de după birou. Cumva m-am îndoit că erai atât de impresionată de mine."

 "- N-ai auzit că modestia ar fi o trăsătură atrăgătoare?
   - Numai de la persoanele urâte, mărturisi Jace. Cel blând poate c-o să moștenească pământul, dar pe moment el aparține înfumuratului. Ca mine."

Nota mea: 5/5