O zi normală de facultate. Am început stagiul devreme, anamneza pacienților nu ne-a dat bătăi de cap mai mult decât de obicei, iar în ultimele minute înainte ca doamna doctor să se întoarcă pe secție ne-am adunat într-un colț al culoarului pentru a o aștepta. Suntem foarte tăcuți, deoarece gândul ne este departe. Fiecare visează la momentul în care aceasta va fi meseria noastră, când vom avea proprii pacienți, când ne vom lăsa ghidați de instinct, fără a fi îndrumați la fiecare pas de profesori.
- Cum vă vedeți voi peste 10 ani? a întrebat Cristina cât se poate de serioasă. Eu mă gândesc mereu la asta în ultimul timp.
- Poftim? i-a zis Irina râzând de parcă ar fi fost evident. O să fim doctori, normal. Cu parafă.
- Eu o să fiu cardiolog, adăugă Paula foarte mândră. Exact ca mama.
Dar nu am putut rămâne atentă la discuție în continuare, deoarece atmosfera din spital, cu mirosul și agitația specifică, m-a ajutat să îmi imaginez întreg scenariul. Eu, la 32 de ani, îmbrăcată în halat alb și fustă elegantă, cu stetoscopul după gât și o ștampilă „grea” în buzunar (cea mai importantă achiziție după facultate) pornind spre saloanele pacienților. Pot vedea ce scrie pe ea, dar mai important observ că m-am folosit de personalizare din moment ce pe ea există o poză de la cursul festiv după finalizarea celor 6 ani. Zâmbetul meu făcea cât 1000 de cuvinte. Eram atât de fericită că am reușit! Nici nu mă mira faptul că o păstram cu mine peste tot. A fost cea mai bună idee să aleg Colop Printer G7, singura care stimulează pozitivitatea și entuziasmul în orice mediu te-ai afla și cea mai sigură modalitate că nu vei uita niciodată clipele fericite...
Apoi cadrul se mută și sunt în biroul personal, iar acolo găsesc alte două ștampile, același model, nu foarte diferite de precedenta cu o singură excepție: una prezintă o poză de la nuntă, alături de soțul meu, iar în cea de-a doua o fetiță... fetița mea. Nu cred că am mai văzut ceva atât de gingaș și frumos... iar perspectiva mea se schimbă odată cu aceste fotografii memorabile din viitorul meu. Realizez astfel că este inutil să ne petrecem viața visând, deoarece fiecare moment are rolul său asupra existenței noastre. O să ajungem și acolo cândva, însă nu trebuie să pierdem micile plăceri ale vieții.
- Cum vă vedeți voi peste 10 ani? a întrebat Cristina cât se poate de serioasă. Eu mă gândesc mereu la asta în ultimul timp.
- Poftim? i-a zis Irina râzând de parcă ar fi fost evident. O să fim doctori, normal. Cu parafă.
- Eu o să fiu cardiolog, adăugă Paula foarte mândră. Exact ca mama.
Dar nu am putut rămâne atentă la discuție în continuare, deoarece atmosfera din spital, cu mirosul și agitația specifică, m-a ajutat să îmi imaginez întreg scenariul. Eu, la 32 de ani, îmbrăcată în halat alb și fustă elegantă, cu stetoscopul după gât și o ștampilă „grea” în buzunar (cea mai importantă achiziție după facultate) pornind spre saloanele pacienților. Pot vedea ce scrie pe ea, dar mai important observ că m-am folosit de personalizare din moment ce pe ea există o poză de la cursul festiv după finalizarea celor 6 ani. Zâmbetul meu făcea cât 1000 de cuvinte. Eram atât de fericită că am reușit! Nici nu mă mira faptul că o păstram cu mine peste tot. A fost cea mai bună idee să aleg Colop Printer G7, singura care stimulează pozitivitatea și entuziasmul în orice mediu te-ai afla și cea mai sigură modalitate că nu vei uita niciodată clipele fericite...
Apoi cadrul se mută și sunt în biroul personal, iar acolo găsesc alte două ștampile, același model, nu foarte diferite de precedenta cu o singură excepție: una prezintă o poză de la nuntă, alături de soțul meu, iar în cea de-a doua o fetiță... fetița mea. Nu cred că am mai văzut ceva atât de gingaș și frumos... iar perspectiva mea se schimbă odată cu aceste fotografii memorabile din viitorul meu. Realizez astfel că este inutil să ne petrecem viața visând, deoarece fiecare moment are rolul său asupra existenței noastre. O să ajungem și acolo cândva, însă nu trebuie să pierdem micile plăceri ale vieții.
În prezent amintirile mele sunt legate de lucruri mărunte, dar la fel de importante și încărcate de sentimente frumoase. Ștampila de astăzi ar păstra primul meu sărut, în culorile romantice ale apusului, colegii din liceu și banchetul minunat pe care l-am organizat, prima zi în spital și cea mai prețioasă dintre toate, o poză cu părinții și cu sora mea. Lucrurile importante trebuiesc păstrate într-o capsulă a timpului pentru a nu se pierde niciodată. Iar ea poartă numele de Colop Print G7.
- Articol înscris în competiția SuperBlog 2014 -
0 fantasies:
Trimiteți un comentariu